Deci Smena pe care o aveam eu cînd eram mic pare a fi de lux pe lîngă plăsticăraia asta, însă mi-a placut bulina albastră. Başca faptul că am găsit-o cu tot cu cutie 
Are diafragmă pătrată şi e focus free. Deşi încă se mai găsesc filme pentru ea, e destul de probabil că n-o să pozez niciodată cu acest aparat. Nu are serial, în interior nu zice decît „Uses Kodak 126 film“.
Am pus mîna pe două Praktica super TL (una am dat-o să o acopăr pe cealaltă). Cea pe care am păstrat-o arată excelent, doar cu vopseaua puţin sărită pe declanşator; în rest, funcţionează cum trebuie — inclusiv exponometrul. Fără legătură cu postul: am impresia că aparatul miroase a casă de oameni bătrîni, cu covoare îmbîcsite şi pisici pişăcioşi.
Serial № 297136.
Praktica super TL
Prim poză făcută cu un ciob pe care l-am vrut mult de tot: Kenko MC 85mm f2.5 Soft.
Plouă
Făceam curăţenie zilele trecute prin filtre şi am găsit un UV cu o ditamai zgirietura, chiar în mijloc. Iniţial mă hotărîsem să îi întorc sticla şi să îl folosesc pe post de capac de obiectiv. După aceea am vrut să păstrez doar filetul, aşa că am dat jos sticla şi am pus ce a rămas de-o parte. Mi-am adus însă aminte că vorbisem cu Ciprian despre unde şi cine poate să mătuiască sticla, aşa că m-am hotărît să văd dacă pot să o fac singur. Cum oxid de aluminiu nu am, am scos bormaşina de la naftalină, i-am pus o piatră de curăţat interiorul la ţevi şi am încercat-o uşurel pe marginea sticlei. Au sărit cîteva aşchii, două oprindu-se chiar în arătător. Încă înjurînd mi-am adus aminte că la „Geamuri şi oglinzi“ făceau treaba şi cu apă. Am scuipat şi mi-am văzut de treabă: uşor, uşor am mătuit toată suprafaţa sticlei. L-am spălat şi l-am montat la loc în filet.
Acum stau şi mă gîndesc ce dracu pot să fac cu un astfel de filtru. Pe lîngă faptul că am economisit 85$ cît m-ar fi costat un Expodisc, nu îmi trece nimic prin cap. Filtrul îmi este totalmente inutil, setarea balansului pe alb fiind un pas pe care nu îl săr niciodată cînd prelucrez pozele.
Cine-l vrea să zică — îl dau contra unui filtru UV nezgîriat pe 62mm.
White Balance Diffuser
Al patrulea rangefinder pe care am pus mîna şi primul japonez. Model din 1961, cu o lentilă normală şi destul de rapidă 45mm f1.9 (5 elemente în 4 grupuri) însă ce îmi place cel mai mult şi mai mult e că pe partea superioară nu are decît un singur buton — declanşatorul. Levierul este ascuns în partea de jos, sub cameră. Plus că are şi prioritate de diafragmă.
Am primit camera cu un filtru UV şi, foarte important, cu hoodul original care nu are nici filet nici baionetă ci un şurub care strînge o bandă de metal de jur împrejurul obiectivului. Ce nu îmi place însă e că este foarte foarte greu să pui capacul pe obiectiv atunci cînd ai parasolarul montat. De fapt eu nu am reuşit fără ajutorul unei şurubelniţe. Serial № 160950.
Pe lîngă carcasa de piele am primit şi o curea de bună calitate care, pe o parte, are nişte buzunăraşe în care, cred, se ţineau filmele. Mă rog, ideea e că acolo îmi intră perfect o cutiuţă pentru un card CF; deja am pus cureaua la Fuji.
Manualul de utilizare l-am găsit nu pe la Butkus, spre surprinderea mea, ci la Favorite Classics.
Azi am primit o carte care e atît de veche încît nici măcar nu are ISBN: „The Praktica Book“, ediţia a III-a, apărută în 1965. M-a costat o nimica toată şi, exceptînd coperta, arată extraordinar de bine.
Epson a binevoit să deschidă un magazin online în limba română. Ataşat celui din Germania. De ce nu la pagina Epson România, nu ştiu. De fapt bănuiesc: nemţii ştiau ei ce ştiau despre Românika… Mă rog, eu sînt fericit că am întreaga gamă de hîrtîe la un click depărtare.
M-am întîlnit acum jumătate de oră cu domnul Panait şi, după o chiorică de cafea şi niţică taca-taca, mi-a dat o cutie cu 6 camere şi două obiective: „vezi poate poţi să le dai…“
Camerele lui Panait
2 — Pentacon Praktica MTL 5B serial № 580922, cu Industar—50—2 50mm f3.5 serial № 79085139. Imitaţia de piele a fost relipită, destul de neglijent, se văd urme de lipici în special pe capac şi sub declanşator. Pe capacul prismei are o zgîrietură fină care a decojit aluminiul. Interiorul este curat, perdeaua nu are nici o urmă de grăsime. Ce mă îngrijorează însă este că placa presoare este acoperită în totalitate cu bandă adezivă şi nici buretele nu mai revine absolut deloc. Destul de probabil că, fară a fi înlocuit în totalitate light seals, o să scape lumină pe film. În rest arată şi se comportă foarte frumos. În special oglinda este extraordinar de curată şi fără nici o urmă de oxidare. Obiectivul nu este zgîriat deloc iar focusul este suspect de lin pentru un obiectiv rusesc. Are urme de ulei pe diafragmă dar se curăţa foarte uşor;
3 — Seagull serial № 4A-20287906 cu dubletul clasic de 75mm. Lentilele, interiorul şi sticla trebuie curăţate;
4 — Fed5 serial № 123228, obiectiv 53mm f2.8 serial № 9297613. Din păcate camera este terminată, perdeaua se mişcă cu jumătăţi de măsură, levierul care trage filmul la fel, rangefinderul nu mai este cuplat, iar obiectivul focusează extrem de greu. Din punctul de vedere cosmetic însă aparatul arată superb, fără nici o zgîrietură. Plus că are în faţă şi logoul Olimpiadei;
5 — Agfa Karat serial № BF 7328 T. Are urme de frecare de la folosirea intensă, trei şuruburi lipsă la capac, obiectivul (Agfa Anastigmat Igestar 5cm f6.3) este plin de praf, burduful micuţi este şifonat serios, pîrghia de focusare este înţepenită la infinit. Diafragma pare în regulă iar camera merge la toţi timpii de expunere (1/25, 1/50, 1/100 şi bulb). Cu puţină grijă poate fi transformată într-o frumuseţe de cameră;
6 — Industar—50 50mm f3.5 serial № 6544665 pe M39. Diafragma este uscată, fără urme de ulei iar focusul este extraordinar de lin. Corpul din aluminiu are cîteva pete de oxidare ce se pot curăţa relativ uşor. Sticla e murdară însă nu este zgîriată deloc;
7 — Helios—44—2 58mm f2 pe m42 serial № 7795325. În afară de ulei pe diafragmă obiectivul este în stare excelentă. Clickul la schimbarea presetărilor diafragmei este foarte pronunţat, aşa cum ar trebui să fie;
8 — Seagull serial № 4A-20339006. Foarte, foarte, foarte curat. Ce îmi place cel mai mult este că roata de focus este îmbrăcată în cauciuc, spre deosebire de celelalte pe care le-am văzut pînă acum, din aluminiu zebrat. Per total, camera arată a fi folosită extrem de puţin. Rezervat pentru domnu’ doctor.
Cam asta am primit de la domnul Panait. Mai avea o cutie pe care însă a uitat-o acasă.
Later edit: pe numărul 3 l-am curăţat de dracii l-au luat. Pentru că e rezervat.
Din cînd în cînd dau peste o melodie care, de fiecare dată cînd o ascult, îmi ridică invariabil păru pe spate. Şi asta se întîmplă indiferent de cît de puerile sînt versurile.
Dialog cu Irina: „Îţi place taticu cum cîntă fetiţa?“ Copilu englez cîntă cu alte cuvinte. Sînt alte cuvintele.
